Ma intreb de ce avem mereu conversatii cu acelasi subiect de atatia ani? Nu ai inteles ca suntem prea diferiti? Ca eu nu pot privi atat de jos datorita faptului ca privesc prea sus si ca tu nu poti privi atat de sus pentru ca esti prea cu picioarele pe pamant? Nu ai inteles inca ca astfel de sentimente nu le poti privi si intelege prin prisma mintii? Ca ai nevoie de o anumita aptitudine, de o anumita insusire a sufletului, trebuie tu insusi sa simti sau sa fi simtit vreodata in viata ta aceste lucruri ca sa le poti intelege.
Nu pot evita sa ma intreb de ce sufletele pereche nu au un semn, ceva dupa care sa se recunoasca. Suntem destinati sa cautam poate chiar si o viata intreaga sau chiar mai multe acel ceva, acea potrivire perfecta fara sa avem nici cea mai mica ideea cum e acel ceva deosebit.Sufletele noastre tind mereu spre perfectiune, spre implinire desavarsita si cei ce traiesc cu ideile astea au o lume a lor plina de culoare, de dureri,de doruri, de iubiri, de vise. Altii le zic nebuni, ciudati desi ei se considera singurii normali.
Exista suflete ce nu se aseamana catusi de putin si cu toate astea isi leaga destinele unul de altul si din incapatanare, orgoliu, obisnuinta sau mai stiu eu ce raman impreuna. Nu e asta pierdere de timp sau e doar frica? Atunci cand nu pui tot sufletul la bataie nu risti sa suferi, nu? In schimb daca ai curajul sa renunti la comoditate, la siguranta si alegi acea iubire care te consuma e ca si cum ai renunta la caldura dintr-o casa pentru a merge la polul nord. Te expui riscului de a nu sti incotro te indrepti, ce se va intampla.Ma gandesc cu tristete ca majoritatea oamenilor fac asta. Aleg siguranta, comoditatea in schimbul iubirii adevarate. Sunt putini cei ce se lasa in voia iubirii cu riscul de a suferi de aceea sunt de admirat.
Mi-e dor de doi ochi mari si luminosi...
giovedì 19 gennaio 2012
Doar tu iubire..
Au trecut atatea zile de cand nu ma mai scris nimic pe aici, desi in fiecare zi deschid pagina cu postare noua si raman in fata paginii albe si cate 20 de minute fara sa scriu nimic. Nu e ca nu as avea ce scrie sau ca nu am nimic de spus, dar uneori prea multe cuvinte strica tot farmecul unei situatii. Uneori un sentiment frumos daca il expui isi pierde din stralucire si valoare.
Sunt o persona care atunci cand iubeste prefera sa tina acel sentiment ascuns de ochii indiscreti. Prefer sa il impartasesc doar celui pe care il iubesc si atat. Construiesc in jurul sentimentului un zid inalt si spinos ca nimeni sa nu se incumete sa se catare si sa priveasca ce e dincolo de zid. Acelasi lucru il fac si cand sufar.
Iubesc cu pasiune, cu o intensitate ce ma sperie si pe mine. Sub toata infatisarea mea ce pare pentru altii rece, indiferenta, orgolioasa se ascunde un vulcan.
Nu ii inteleg pe cei ce vb despre sentimente ca despre un sortiment de mancare sau ca despre orice alt lucru.Nu ii inteleg pe cei ce rad pe seama iubirii, pe seama celui indragostit care face gesturi nebunesti.Consider ca o viata in care nu traiesti macar o singura data acea iubire care iti mistuie intreaga fiinta, care iti devoreaza sufletul si nu te lasa noaptea sa dormi acea nu e viata.
Sunt multe sentimente ce iti pot rascoli fiinta , dar iubirea e printre putinele sentimente care au capacitatea de ati transforma intreaga personalitate. Cred ca poti sa mori din iubire, sa mori de dorul cuiva sau dimpotriva sa traiesti doar pentru ca ai facut o promisiune persoanei pe care o iubeai. Cred ca iubirea nu are limite. Moartea unei persoane nu pune capat iubirii ce a existat intre doi oameni. Nicidecum. Iubirea strabate universul si face totul posibil. E capabila sa aduca lumina acolo unde este intuneric, sa aduca speranta unde este deznadejde, sa iti de-a putere sa mergi mai departe cand crezi ca nu mai poti, iti da forta sa te ridici cand esti la pamant...
Desi am suferit din cauza iubirii pentru cineva daca ar fi sa ma intorc in timp as alege din nou aceeasi iubire, fara sa clipesc. Sunt fericita ca am capacitatea de a iubi, sunt fericita ca am intalnit persoana care a adus iubirea in viata mea si chiar daca nu suntem impreuna si nici nu vom mai fi vreodata ii multumesc.
Iubirea ma face sa fiu mai rabdatoare, iubirea imi face ochii sa straluceasca,iubirea desi e impletita cu tristetea si bine infipta in sufletul meu ma face sa cred ca imposibilul e posibil. Iubirea ma face sa fiu creativa, sa fiu naiva uneori, sa simt miros de trandafiri daca inchid ochii, sa aud sunetul apei care curge, sa simt raceala fulgilor de nea pe fata...Iubirea ma face sa zambesc! Faptul ca se gandeste la mine si certitudinea pe care o am ca ma iubeste imi ajunge!
Sunt o persona care atunci cand iubeste prefera sa tina acel sentiment ascuns de ochii indiscreti. Prefer sa il impartasesc doar celui pe care il iubesc si atat. Construiesc in jurul sentimentului un zid inalt si spinos ca nimeni sa nu se incumete sa se catare si sa priveasca ce e dincolo de zid. Acelasi lucru il fac si cand sufar.
Iubesc cu pasiune, cu o intensitate ce ma sperie si pe mine. Sub toata infatisarea mea ce pare pentru altii rece, indiferenta, orgolioasa se ascunde un vulcan.
Nu ii inteleg pe cei ce vb despre sentimente ca despre un sortiment de mancare sau ca despre orice alt lucru.Nu ii inteleg pe cei ce rad pe seama iubirii, pe seama celui indragostit care face gesturi nebunesti.Consider ca o viata in care nu traiesti macar o singura data acea iubire care iti mistuie intreaga fiinta, care iti devoreaza sufletul si nu te lasa noaptea sa dormi acea nu e viata.
Sunt multe sentimente ce iti pot rascoli fiinta , dar iubirea e printre putinele sentimente care au capacitatea de ati transforma intreaga personalitate. Cred ca poti sa mori din iubire, sa mori de dorul cuiva sau dimpotriva sa traiesti doar pentru ca ai facut o promisiune persoanei pe care o iubeai. Cred ca iubirea nu are limite. Moartea unei persoane nu pune capat iubirii ce a existat intre doi oameni. Nicidecum. Iubirea strabate universul si face totul posibil. E capabila sa aduca lumina acolo unde este intuneric, sa aduca speranta unde este deznadejde, sa iti de-a putere sa mergi mai departe cand crezi ca nu mai poti, iti da forta sa te ridici cand esti la pamant...
Desi am suferit din cauza iubirii pentru cineva daca ar fi sa ma intorc in timp as alege din nou aceeasi iubire, fara sa clipesc. Sunt fericita ca am capacitatea de a iubi, sunt fericita ca am intalnit persoana care a adus iubirea in viata mea si chiar daca nu suntem impreuna si nici nu vom mai fi vreodata ii multumesc.
Iubirea ma face sa fiu mai rabdatoare, iubirea imi face ochii sa straluceasca,iubirea desi e impletita cu tristetea si bine infipta in sufletul meu ma face sa cred ca imposibilul e posibil. Iubirea ma face sa fiu creativa, sa fiu naiva uneori, sa simt miros de trandafiri daca inchid ochii, sa aud sunetul apei care curge, sa simt raceala fulgilor de nea pe fata...Iubirea ma face sa zambesc! Faptul ca se gandeste la mine si certitudinea pe care o am ca ma iubeste imi ajunge!
Iscriviti a:
Post (Atom)